Hol

Atât de sâmbătă e astăzi
Cât de departe este luni
Încerci din nou să dilaţi clipa
Să poţi să fii şi să rămâi

Şi focul care plouă, secunda care cade
Mirosul orei arse, realul ne desparte
Şi-ai o moacă de surprins
Chiar şi-aşa când stai întins

În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol

Eşti atât de plin de tine
Şi atât de plin de gol
Încât nu mai ştii de tine
Nu mai ştii decât să zbori

Şi lumea ta e tristă, cuvântul tău e mut
Şi fugi iarăşi de tine, imaginar drept scut
Şi-ai o moacă de surprins
Chiar şi-aşa când stai întins

În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol

Şi mă întreb mereu
De ce

În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol

Capul gol